“Divortul este un moment de schimbare. Este intr-adevar o temelie a vietii celor mai multi oameni. Cand ne-am frant inima sau ne-am luat visele, este un moment de crestere si schimbare. “
Debbie Ford
Stadiile doliului
Atunci cand o relatie se termina, revolta care se creeaza poate fi o reala provocare. Pentru unii este simplu si nu trebuie decat sa mearga mai departe si sa-si reajusteze viata. Dar, in cele mai multe cazuri, aceasta provocare de a face fata durerii poate continua mult mai mult timp decat v-ati fi asteptat vreodata, cu sentimente si emotii contradictorii, unele care par sa nu aiba nici un motiv logic, rational.
O melodie, un fel de mancare, sau un parfum pot activa amintiri, unele vesele, altele triste. Dar pentru cei mai multi aceste amintiri sunt incarcate cu multe si diverse sentimente, cum ar fi: melancolie, furie, stres, frustrare, vina, tristete si multe altele. Toate aceste emotii pot fi uneori atat de coplesitoare, incat sa te faca sa uiti cine esti sau sa iti amintesti cum erai inainte de aceasta poveste.
Ai luptat sa-ti pastrezi relatia pana cand te-a consumat de tot. Nu vrei sa crezi ca e timpul sa se incheie. Nu poti sa crezi. Chiar daca relatia a fost grea, chiar insuportabila uneori, ideea de a trai fara el/ea este inacceptabila. Totusi, a devenit clar ca voi doi nu mai puteti sa continuati impreuna. Incerci sa te obisnuiesti cu ideea ca s-a terminat.
Ai trecut de la “Nu ma parasi!” la “Bine, renunt.” Dar tu esti inca departe de a te simti bine. In momentul in care inchizi telefon fostului partener, sau nu iti mai raspunde la mesaje, esti lovit necrutator de realitatea pierderii. Acesta poate fi un proces brutal, si poate dura o lunga perioada de timp, pana cand te vei simti demn de a investi din nou in propria persoana si de a iti reface viata.
Chiar daca stiai de ceva vreme ca relatia se va sfarsi, tot te simti luat prin surprindere. Nu conteaza tot ce s-a intamplat inainte, acum cand despartirea este un fapt real, te simti complesit, paralizat de frica, pierdere si disperare.
Unii recurg la medicamente, alcool, mancare, chiar droguri. Dar toate acestea ofera o alinare de scurta durata, iar in final isi dau seama ca nu rezolva nimic deoarece toate sentimentele raman tot acolo. In plus se creeaza un cert vicios din care le este din ce in ce mai greu sa iasa si in care se simt prizonieri.
Mai jos sunt descrise cateva etape prin care treci – uneori ele se suprapun sau sunt in alta ordine, dar sunt valabile pentru toti in timpul procesului de renuntare. Ele sunt benefice, dar durerea noastra este la fel de diferita cum suntem si noi si nu exista un „doliu” standard.
1. Disperarea de a gasi raspunsuri
Nevoia de a sti iti consuma tot timp si poate veni in detrimentul gandirii rationale si a comportamentului tau. Trebuie sa intelegi de ce sa intamplat acest lucru, chiar dincolo de capacitatea cuiva de a-ti explica. Ramai fixat pe lucrurile pe care fostul partener le-a spus de-a lungul relatiei si care contrazic ruptura si crezi in ele cu orice pret. Totusi, din cand in cand, ai si momente de claritate.
Vei oscila intre cele doua, intre neacceptarea realitatii si flash-uri de claritate dureroasa ca s-a terminat. Vei vorbi doar despre durerea, dezorganizarea si confuzia prin care treci. Dar ramai blocat pe nevoia de a intelege ce s-a intamplat si de ce s-a ajuns aici. Disperarea de a gasi o explicatie logica te face sa porti discutii interminabile cu toata lumea: prieteni, rude, colegi de munca si chiar cu straini despre „de ce s-a terminat”. Si in acelasi timp incerci sa te justifici si sa ii convingi ca in realitate, relatia ta nu s-a terminat, ca si cum daca i-ai convinge pe ei, ai putea sa il convingi si pe fostul partener.
2. Negarea – „Nu e adevarat, asta nu mi se poate intampla mie”
Continui sa iti cauti partenerul in locurile cunoscute sau in cazul mortii, sa te comporti ca si cum ar fi inca in viata. Pot exista si momente scurte in care sa plangi, dar negarea realitatii este o reactie normala care te ajuta sa supravietuiesti peste zi si sa te lupti doar cu ceea ce poti accepta in acele momente.
Nu poti sa concepi sa traiesti fara el/ea. Simti ca ai investit tot ce aveai in aceasta relatie si nu poti accepta ca s-a terminat. Simti ca esti pierdut, pustiu, ca nu mai ai nimic. Te agati de orice speranta ca o mai poti salva, chiar si daca te distrugi intre timp. Nu poti face fata durerii ca s-a terminat si incerci disperat sa o salvezi.
3. Negocierea
Incercarea de a negocia cu partenerul care te-a parasit sau sa te refugiezi in credintele tale ca sa cauti alinare. Rugaminti, dorinte ca ei sa se intoarca si intrarea in cercul vicios al lui „ce-ar fi fost daca…” sau „ doar daca…”. Esti dispus sa faci orice ca sa nu accepti ca s-a terminat. „O sa fiu un partener mai bun, mai atent. O sa repar tot a fost gresit”. Gandul de a trai fara el/ea este atat de inacceptabil incat vrei sa il/o recuceresti cu orice pret.
Este evident ca esti departe de a te comporta ca un om rational. Ai senzatia ca esti pe marginea unei prapastii si incerci cu disperare sa nu cazi in ea. Te agati de orice iluzie, doar sa nu pierzi aceasta relatie de care ai ajuns sa depinzi si fara de care nu poti trai.
In aceasta faza, in care promiti sa rezolvi toate problemele si sa faci imposibilul ca relatia sa mearga, iei asupra ta toata relatia, ca si cum tu singur poti sa o faci sa functioneze. Este doar o iluzie, care te face sa crezi ca tu detii controlul si ca depinde doar de tine, daca relatia va functiona. Fa tot posibilul sa nu uiti ca o relatie inseamna 2 persoane si ca ambii parteneri sunt vinovati de distrugerea ei. Nu esti tu singurul vinovat, si in interiorul tau stii asta.
4. Recidiva
Deoarece durerea este insuportabila, este posibil sa-ti convigi fostul partener sa va impacati (asta nu ar fi prima data cand va impacati dupa o cearta). Dar, in pofida tuturor eforturilor, nu vei reusi sa faci relatia sa mearga de unul singur. Din pacate, chinul tau nu se termina aici pentru ca nu va exista un final fericit. Vor exista mai exista astfel de incercari urmate de despartiri grele pana sa te convingi ca e timpul sa renunti.
5. Furia – „De ce eu?”
Dorinte de a riposta, de a te razbuna pe fostul partener sau de furie fata de persoana care a murit si te-a lasat singur/a. Furia este un sentiment foarte important deoarece prin exprimarea ei, te poti elibera si poti astfel sa mergi mai departe.
La inceput nu vei fi constient de sentimentele de furie, deoarece frica este cea care te paralizeaza. Astfel ca in momentul in care apare furia incepi sa renunti la frica. Acum poti sa te infurii, iar aceasta experienta iti da chiar putere – pentru ca incepi sa realizezi ca si tu esti important si ca meriti mai mult intr-o relatie. In functie de temperamentul tau si de experientele de viata, furia ta se poate indrepta catre fostul partener, situatia in sine sau catre tine.
Vestea cea buna e ca, indiferent catre ce sau cine e indreptata furia, ea iti da forta sa mergi mai departe, fie ca vrei sau nu. Ea iti va aminti ca meriti mai mult. Faptul ca incepi sa accepti realitatea este un semn ca esti pe calea cea buna. Inseamna ca undeva in interiorul tau, se creeaza suficient disconfort cat sa te impinga sa iti schimbi perspectiva si sa vezi relatia exact asa cum a fost in realitate. Furia te va obliga sa faci schimbari mari, daca esti pregatit sa renunti.
6. Depresia
Momentele de furie vor alterna cu cele de depresie. Te vei simti tot mai coplesit de sentimentele de neputinta, frustrare, amaraciune, mila de sine, perioade de plans si izolare, dar care vor alterna cu sentimente de speranta, vise si planuri de viitor.
Nevoia de izolare va alterna cu dorinta de a fi in compania prietenilor. Aceste sentimente te pot lase fara energie, cu senzatia ca ai pierdut controlul asupra vietii tale si cu sufletul gol, amortit.
7. Acceptarea
Daca aceasta acceptare apare la inceputul acestui proces, o sa o simti ca pe o renuntare, abandonare. Accepti ca s-a terminat pentru ca nu ai de ales, nu pentru ca e ceea ce vrei. Tu sau fostul partener realizati ca nu mai exista nici o sansa. Incet, aceasta acceptare initiala, devine tot mai substantiala si amandoi intelegeti ca trebuie sa existe limite pe care cel putin unul dintre voi trebuie sa le impuna si sa le respecte. Incepi incet sa intelegi ca nu mai are nici un rost sa incerci. Atentia ti se va indrepta tot mai mult catre propria persoana si este momentul in care realizezi ca viata trebuie sa mearga mai departe.
O sa mai existe momente de slabiciune si frustrare, dar acestea sunt din ce in ce mai rare si mai putin intense. Este momentul in care poti sa accepti pierderea. De acum inainte vei putea sa iti recuperezi energia, pofta de viata si dorintele de viitor. O sa iti ia ceva timp, dar vei reusi cu siguranta.
Cum te poate ajuta psihoterapia?
Nu ar fi frumos sa poti sa te intalnesti cu fostul partener sau sa iti amintesti de persoana iubita, fara sa fi complesit de toate sentimentele negative, de durere sau de frustrari?
Si sa pastrezi doar amintirile frumoase? Pentru ca indiferent de ceea ce simti acum, stii ca au existat si multe momente frumoase si fericite.
Problemele apar atunci cand ramai blocat in una din cele 7 etape mai sus enumerate, mai ales la furie sau depresie. Iar daca nu faci nimic sa treci peste aceste sentimente, poti sa te lupti cu ele multi ani la rand.
Prin hipnoterapie, te putem ajuta sa te eliberezi de ele si de blocajul emotional, sa treci peste suferinta si sa iti refaci viata. In acelasi timp vei invata si modalitati de a gestiona sentimentele nedorite si cum sa-ti gasesti propriiele resurse ca sa treci peste momentele neplacute.
Vei invata cum sa iti schimbi tiparele dupa care ti-ai construit viata si sa iti creezi un viitor mai frumos.